Powered By Blogger

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciun Fericit!!!!!!

Uau! A mai trecut un an! Si a mai trecut un an de cand am facut primul post pe acest blog :) , de cand am tot postat poze din diverse locuri superbe!
CRACIUN FERICIT TUTUROR! Sa va aduca Mosul tot ce doriti, cadouri si voie buna, sanatate si fericire!
Si asa cum am mai spus....bradutul impodobit cu minunatul calut pus la loc de cinste!
Sa aveti sarbatori minunate!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Vulcanii noroiosi (mari si mici)

In urmatoarea zi dupa ce am fost la Cheia, am poposit (din nou) la Vulcanii Noroiosi. Mai fusesem cu un an in urma, dar prin Mai...si atunci a fost foarte ciudat pentru ca a fost ingrozitor de frig. Batuse un vant atat de rece, de iti ingheta mana pe aparat...nu conta ca incercam sa ne infofolim, nu conta. Dar anul asta am avut noroc si am prins vreme buna cu soare, cer senin si caldura...cert e ca acum parea prea cald si prea ciudat sa nu fie vant (ce iti e cu omul asta...vesnic nemultumit

). Am prins cateva autocare cu copii veniti in excursie…vai cata galagie a fost…mi se parea atat de ciudat si enervant…tot peisajul cerea liniste si respect…iar eu nu pot reproduce ce prostii mai scoteau acei pusti pe gura. Am incercat sa ii evitam cat am putut, desi era cam greu in linistea aceea sa nu ii auzi cum vorbeau tare.

Sa revenim la lucrurile frumoase. Fata de anul trecut…mi se parea ca peisajul s-a schimbat. Cred – sunt sigura ca acum erau mai multi vulcanei, mult mai activi. Peisajul asta de desert gri sau galben…depindea de lumina soarelui, daca era innorat era gri, iar cand soarele iesea din nori devenea auriu. Crapaturile adanci de pamant secetos iti dadeau o senzatie aparte. Un peisaj de poveste..una mai ciudata, dar nu de pe pamantul asta. Intr-adevar ..un peisaj selenar. Dealurile formate de noroi pareau mai mari si mai adanci decat anul trecut. O singura planta am gasit in acest desert de noroi, poate era unicat, avand in vedere ca nimic nu creste pe acest pamant ciudat. Am urmat o mica colina si ne-a dus printr-o micuta padure de stejar, am mers pe carare pana aceasta s-a pierdut si desisul era prea dens pentru a trece de el, asa ca m-am multumit sa admir peisajul si sa ascult linistea caci la un moment dat vocile copiilor nu se mai auzeau de loc, ci doar fosnetul frunzelor la adierea unui vanticel sic red ca era si un greiere pe acolo, daca nu ma inseala memoria.


Ne-am intors si am luat masina, hotarati sa descoperim si cealalta parte a vulcanilor…pentru ca stiam de Paclele Mari si Paclele Mici…desi ni s-a spus ca acestea sunt Paclele Mari… Drumul se bifurca la un moment dat…e soseaua buna, care duce la acest loc destul de bine organizat si un drum plin de pietris care nu pare a fi promitor si care are doua indicatoare..unul catre vulcanii “amenajati” si altul pe care scrie Muddy Lands…pe care prima data l-am confundat cu o reclama oarecare, apoi am realizat ca incerca sa ne spuna despre al doilea loc… Oare cata lume intelege ca pe acel drum prost asfaltat se afla al doilea loc special?!? … Drumul se mai imbunatateste dupa cativa metri, doar trebuie sa iti faci curaj sa intrii pe el. Exista o parcare unde iti lasi masina…si o iei frumos la plimbare pe un drum de pietre albe ce e in curs de amenajare. Aveam impresia ca suntem in basmul fratilor Grimm…cu Hansel si Gretel care lasa in urma lor pietricele ca sa isi gaseasca drumul inapoi catre casa. Pe un deal din apropiere scrie cu pietre mari Vulcanii Noroiosi…(si nu multa lume pare sa stie de acest al doilea loc). Dup ace uric dealul…e o campie intinsa…si incepi sa te intrebi unde esti si incotro trebuie sa o iei. Dar raspunsul ti se va da imediat cum continui sa mergi inainte…o mica vale cu multi vulcani iti apare in fata. Un alt peisaj special. Aici vulcanii sunt mult mai mari, iar noroiul rece si fin ce curge din gurile lor iti da impresia de lava. Suprafata pe care se gasesc aceste mimuni mi s-a parut mult mai mare. Unele guri au ca diametru mai mult de 2m poate chiar 4m, iar apa e mult mai evidenta. Nu sunt foarte inalti, dar sunt foarte lati. Aici am gasit spre surprinderea mea…doua gargarite….ce pot cauta asemenea finte pe aici, si aproape de gura unui Vulcan. Mirosul de gaze emanate e mult mai pregnant aici. Sincer mi-a placut mai mult aici decat la ceilalti pe care toata lumea ii stie. Ceea ce ma intreb eu…de ce nu sunt dezvaluiti si acestia? De ce nu sunt “amenajati”? Aici vine doar cine stie ca exista sau cine este indrumat. E pacat sa nu le vezi cele doua locatii, pentru ca merita si impreuna formeaza unicitatea acestui loc special si unic. Toata zona are o vegetatie speciala. Merita facut drumul pana aici si vizitati.



Sper ca v-a placut si daca ajungeti pe acolo sa-mi spuneti parerea voastra.

NEW ENTRY

Hello!
Ma gandeam ca aici pot sa imi scriu ideile si sa le impartasesc cu alti doritori :)
Voi incerca sa ma descurc cat de bine pot...desi sunt noua in acest domeniu sper sa nu dau prea tare gres! :))